Dupa ce a studiat pictura, Eliza (n. in Bulgaria) s-a hotarat sa se indrepte catre arhitectura si sa urmeze cursurile Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti. In 2006, alaturi de Adrian Soare, a pus bazele studioului de arhitectura SYAA (Soare si Yokina Arhitecti Asociati), iar in 2012 a devenit membru fondator al asociatiei „de-a arhitectura”, prin care si-a propus sa-i ajute pe copii sa inteleaga arhitectura si mediul construit, imbogatind astfel cultura arhitecturala si urbana. Tot in 2012, Eliza a castigat si premiul pentru cea mai buna carte de copii si tineret la „Bun de Tipar” – Gala Industriei de Carte din Romania, pentru cartea sa „Vise despre case”. In prezent, Eliza activeaza in cadrul biroului de arhitectura Cumulus, birou ce a luat nastere in 2017. Mai multe despre experienta ei in calitate de arhitect ne-a povestit mai jos.

1. Cum ai gasit arhitectura?

Fascinanta. Ea m-a descoperit pe mine, aproape intamplator ca o varianta la un compromis pe care trebuia la un moment dat sa il fac, sa aleg Dreptul in locul Artei. Numai ca la mijlocul drumului, intre cele doua, a aparut Arhitectura -varianta salvatoare.

2. Ai un stil ahitectural preferat? Care ar fi si de ce?

Nu am un stil si nu am un stil preferat, ma fascineaza toate stilurile mai recente, modernist, art deco, bauhaus, am un respect aparte pentru neoromanesc, imi place stilul brutalist, stalinist, interbelicul eclectic (acesta nu stiu daca exista definit ca stil) si evident arhitectura contemporana, elvetiana, portugheza, japoneza, engleza. Astazi exista arhitecti care au un stil propriu, iar proiectele lor devin practic niste creatii.

3. Cum si in ce moment al vietii tale ai decis sa te dedici si designului de obiect?

Cred ca designul de obiect vine din nevoia de a face un proiect cu totul, la obiect poti controla mai bine aspectul si detaliul. Obiectele mele sunt intodeauna legate de un proiect mai mare sau in orice caz de o persoana, de o situatie concreta. In acest sens nu sunt designer intrucat un designer lucreaza mai degraba cu o necesitate sau cu o cerere – o comanda, pe cand la mine e o nevoie sa merg mai departe intr-o poveste sau intr-un proiect.

4. Ce principii aplici in meseria ta? Ce face ca un spatiu, un obiect sa fie reusit?

Cred ca am o oarecare intelegere, dar nu e o certitudine – o pot impartasi aici fara sa am pretentia de a detine adevarul. Discutia despre spatiile reusite este destul de subiectiva, depinde ce intelege fiecare printr-un spatiu reusit. Din punctul meu de vedere,  un loc in primul rand trebuie sa creeze o stare si in al doilea rand sa nu o creeze, ci sa lase posibilitatea ca ea sa fie traita sau nu. Cred ca mai greu e sa faci un loc sa fie dozat astfel incat sa nu impuna un anume tip de comportament sau stare, ci doar sa o sugereze – poate.

Showroom Design & After – Eliza Yokina

 

5. Ce emotii iti propui sa transmiti prin proiectele tale?

Depinde de proiect, in general emotii pozitive si caut sa facilitez relatia oamenilor cu casa, spatiul etc. Deseori, beneficiarii proiectelor mele au tendinta de a descoperi o noua lume dupa acest parcurs de construire.

6. Ai semnat spatii precum Simbio, showroom-ul Design & After, Mazilique Studio si pensiunea Limanul Resort. Cum abordezi amenajarea unui spatiu pentru publicul larg, fata de amenajarea unui spatiu privat?

Nu am o abordare diferita, chiar daca rezultatul este diferit. Pentru asta sunt de vina si cerintele, contextul, dar si constrangerile. Poate ca diferenta este ca in cazul spatiilor private acord o atentie in a lasa lucrurile suficient de simple si nedefinite pentru a nu provoca identificarea oamenilor cu ele, pe cand in cazul spatiilor pe care le vizitezi nu exista acest pericol, dimpotriva sunt necesare elemente in jurul carora sa se defineasca un brand.

SIMBIO Kitchen & Bar – design lampi – Eliza Yokina, Irina Plopeanu, Cosmin Anghelache, Simina Ignat/ Design lampi – Eliza Yokina

 

7. Povesteste-mi despre cel mai recent obiect creat.

Cel mai recent obiect este o lampa din alama masiva care contine si proiector in interiorul ei. Aceasta nevoie a aparut in cadrul mai multor proiecte, in care trebuia sa rezolv lumina si proiectia in aceeasi zona. Sunt foarte incantata de obiect. Prima lampa „traieste” deja intr-o casa locuita si sper sa fie mai multe in serie.

Lampa cu proiector – Amenajare Ap. Legendei (proiect) – Eliza Yokina

 

8. Cat se modifica un proiect de la prima idee pana la final? Sunt diferente mari intre idee si realizare?

In arhitectura e normal sa fie diferente, ideea trece prin multe filtre pana cand ajunge o constructie. De aceea unii spun ca arhitectura este in primul rand construita.

9. Care e materialul pe care il folosesti cel mai des in proiectele tale? Cum ai defini sustenabilitatea in cateva cuvinte?

Tencuiala. Sustenabil spus foarte simplu este acel lucru sau actiune care necesita cel mai mic efort pentru a fi produs si cel mai mic efort pentru a fi  dizolvat in stadiul lui initial, dupa folosire sau producere.

Limanu Resort – Adrian Soare, Eliza Yokina, Rodica Dina/ Amenajare interioare – Eliza Yokina

 

10. Care iti e cel mai drag proiect din cele realizate pana acum?

Intotdeauna actualul proiect deoarece contine doza de entuziasm. Atunci cand lucrez la un proiect, ma atasez emotional de el, sentimentul poate ramane si dupa ce se termina proiectul, sau poate sa se estompeze in timp. Insa intotdeauna (cu exceptia esecurilor, poate) ramane ceva drag, iar asta depinde cel mai mult de oamenii cu care am interactionat, si nu de rezultatul care se vede in poze.

11. Cum a luat nastere asociatia „de-a arhitectura”?

Arhitectii sunt oameni ce schimba lumea prin natura meseriei lor. Chiar si atunci cand acest gest nu este asumat sau constientizat, ceea ce consider a fi o gratuitate, arhitectii tot produc schimbare in micro lumea in care lucreaza. De asemenea, arhitectii isi iubesc meseria in general si o practica cu mandrie si drag. Ei stiu sa lucreze cu concepte si idei, stiu sa recunoasca valoarea, stiu sa o produca, stiu sa evalueze social, economic societatea. Pe de alta parte, arhitectii au tendinta de a se izola si de a se inchide fata de societate, nu isi asuma riscul de a parasi proiectele lor pentru a face curat in oras. Totusi, in ultimii 10 ani chiar si acest lucru s-a schimbat, sunt foarte multe organizatii care doresc sa creasca calitatea multor aspecte legate in general de urban, rural, mediu construit, educatie etc. Noi am exploatat aceste caracteristici dorindu-ne sa schimbam ceea ce consideram a fi o nedreptate in societatea noastra si anume lipsa totala de cultura a mediului construit, cultura urbana. Avand in vedere cele enumerate mai sus, precum si nevoia si curiozitatea naturala a copiilor de a lucra altfel decat o fac la scoala si de a afla lucruri noi, programul „de-a arhitectura” a fost si este in continuare un succes. Pentru acest lucru sunt responsabili atat arhitectii care s-au implicat in program, cat si organizatiile profesionale OAR (Ordinul Arhitectilor din Romania), UAR (Uniunea Arhitectilor din Romania) care ne-au sustinut mereu dar si companiile din domeniu. Foarte multe dintre ele au fost chiar sponsorii nostri, pentru a putea pune la dispozitie societatii acest proiect de educatie non-formala de mediu construit.

12. Printre obiectele create de tine se regaseste si jocul de lemn 11Case cu care ai si castigat Marele Premiu la Anuala de Arhitectura din Bucuresti. De adulti a fost premiat, dar de cei mici cum a fost primit?

Copiii nu au pretentii de design, ei se joaca la fel de bine si cu cuburile de plastic si cu cele de lemn selectionat, lemn ce are si o poveste in spate. Ce vrem sa le transmitem noi prin jucariile pe care le punem la dispozitie copiilor este o poveste. Jocul este disponibil la Ubikubi, care a ales sa il produca.

11Case – Eliza Yokina

 

13. Ce idee sta in spatele casei cu nume de copil (Casa Minei)?

Casa Minei a fost un exercitiu intre arhitectura si mobilier cu care ne-am jucat la un moment dat. Am reusit sa ii oferim fetitei noastre o jucarie-spatiu astfel incat sa se poata raporta la el si sa il inteleaga. Desi nu acesta a fost scopul initial.

Casa cu nume de copil (Casa Minei) – Eliza Yokina

 

14. Cum vezi tehnologia din ziua de azi integrandu-se in proiectele tale?

Tehnologia este fascinanta si ne ajuta pe toti in proiecte si, in special, in realizarea lor. Totusi, nu sunt adepta proiectelor tehnologice sau care implica high tehnology in constructii, probabil si din cauza limitarilor de buget sau a contextului economic.

15. Crezi ca e usor sa creezi un design accesibil?

Nu este deloc usor, designul accesibil este o iluzie, sau mai degraba o problema complexa de business.

16. Unde te vezi indreptandu-te in viitor?

Mai mult catre mine.

 

Interviu realizat in cadrul seriei Design Stories. Made in RO