Stefan a studiat arhitectura la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti, iar designul de produs i-a atras atentia ceva mai tarziu, spre finalul anilor de scoala. Este membru fondator V I N K L V, un format care a aparut dupa terminarea unei prime perioade de ucenicie, incepute inca din facultate.  Crede ca o „simplitate” in abordare imbatraneste si se transforma mai bine, iar ce duce la un rezultat reusit este interventia in timp a utilizatorului. Recent, Stefan a primit si un premiu in cadrul Romanian Design Week, la categoria Design de Produs, pentru paravanul din rogojina Weave Screen, despre care ne povesteste mai jos.

1. De unde dragostea, pasiunea pentru arhitectura si designul de produs si in ce perioada a vietii tale a aparut ea?

Cred ca aceste doua directii s-au asezat singure, de-a lungul timpului, fara sa fiu nevoit sa fortez o decizie. Despre arhitectura eram hotarat din liceu, unde spre final am inceput sa vin la meditatii in Bucuresti si am intrat la Mincu. Designul de produs e un subiect care a aparut spre finalul facultatii, cand in formula de lucru de atunci (cu Justin Baroncea si Mihai Barbu) ne construiam singuri obiectele de iluminat ca parte integrata a proiectelor in desfasurare.

2. Ai un stil preferat in ceea ce priveste designul de interior? Care ar fi acela si de ce?

Prefer o arhitectura de interior versus mai mult design; incerc sa evit stilurile si ma atrag de obicei proiectele de interior cu o intentie si o baza clara, cu o idee dusa pana la capat. Consider ca un proiect nu-si are finalitatea in terminarea executiei si atunci o retinere cu privire la solutia de interior poate influenta clientul sa contribuie in timp la proiect.

3. Cum ai trecut de la arhitectura la design de interior și design de obiect – in ce masura preferi sa acorzi mai mult timp uneia dintre aceste trei specializari si de ce?

Lucrurile au pornit si evoluat invers: de la micro la macro. Am inceput cu serii de obiecte pentru proiecte in curs, unde cautam mereu relationarea scarii cu spatiul dat si in acelasi timp cu o materialitate care putea articula finisarile propuse. Progresiv, am trecut la proiecte de interior unde elementele functionale deveneau finisajul interior, cu dimensiunea interventiei corelata tot cu dimensiunea spatiala. In tot acest timp s-au acumulat si cunostinte despre materiale, finisaje, moduri de executie, eficientizare etc. Imi place sa lucrez intre scari (micro-macro) si in ultimii ani am incercat sa ma concentrez mai mult pe arhitectura si obiect. Decizia are legatura cu o „oarecare” experienta acumulata si care e intr-o continua dezvoltare, dar si cu o intentie de a dezvolta un limbaj personal cat mai sintetic adresat unei sfere largi de utilizatori, prin designul de obiect.

4. Ce principii aplici in meseria ta? Ce face ca un obiect, un spatiu sa fie reusit?

Incerc sa dezvolt un limbaj sustinut de un discurs cursiv, cu o structura si functionalitate clare. In afara de partea estetica, cred ca relatia cu contextul, intre utilizator, nevoi si buget este esentiala. Principiile raman aceleasi atat pentru obiect, cat si pentru spatiu – un demers sincer cu o intentie clara. Cred ca o „simplitate” imbatraneste si se transforma mai bine, iar ce face totul sa fie reusit este interventia in timp a utilizatorului.

5. Cum a luat nastere V I N K L V?

V I N K L V e un format care a aparut dupa finalul unei prime perioade de ucenicie, incepute inca din facultate. Am simtit ca pot construi treptat un discurs propriu bazat pe ce am acumulat si pe ce imi doresc sa dezvolt – intentie, structura, culoare, materialitate si deschidere catre colaborari cu arhitecti, artisti, etc.

6. De unde te inspiri pentru amenajarile si obiectele create?

Incerc sa urmaresc cateva reviste de specialitate (a+u, domus, 2g, zeppelin, etc) si edituri cu subiecte din domeniu sau conexe (Park Books, Quart Verlag, El Croquis, Lars Muller etc.) si mult research online.

7. Povesteste-mi despre primul obiect/spatiu pe care l-ai creat/amenajat vreodata. Si despre cel mai recent.

Primele obiecte de iluminat aveau legatura si cu primul proiect/client pe care l-am avut ca echipa, impreuna cu Mihai Barbu si Justin Baroncea. O amenajare de interior, undeva in zona Obor. Tin minte ca le-am confectionat din cutii de cafea vopsite, teava si coturi de cupru fixate cu colierele metalice. O parte din ele aveau atasate si discuri de difuzie (din plexiglass) taiate la laser, pe dimensiune.  Cel mai recent obiect este Weave Screen, un paravan de camera realizat impreuna cu DeltaCraft, proiect castigator in cadrul unui concurs organizat de ei. Mai mult decat obiectul, imi place si cred mult in acest sistem de lucru, bazat pe interactiunea si schimbul de cunostinte cu mesterii, combinat cu diverse tehnlogii actuale de prelucrare si executie.

8. Cat se modifica un proiect de la prima idee pana la implementare? Sunt diferente mari intre idee si rezultatul final?

Nu tot timpul. E o chestiune relativa, ce are in vedere disponibilitatea unor materiale, timpul, bugetul, capacitatea de executie a unor detalii. Similaritatea dintre idee si rezultat variaza de la caz la caz. Un proiect bun mereu sufera modificari pana in momentul/in timpul implementarii.

9. Ce poti sa ne spui despre proiectul de amenajare al cafenelei din Targu-Mures, 112 Coffee & Co.? Ce idei stau in spatele lui?

112 Coffee & Co. pentru mine este un proiect bun, in toate straturile lui. E legat si de o iesire din Bucuresti, pe care mi-o doream. Pozitia la parterul fostei Case de Pensii, intre Palatul Culturii si Primarie, doua  simboluri in stil art-deco/ secession vienez ii stabilea un cadru de relationare cu existentul. Interventia nu trebuia sa fie multa, putina, ci doar „potrivita”. Astfel, spatiul este total deschis catre urban printr-un singur element interior versatil: o structura ritmata de panouri care conecteaza ambele camere, tine barul, ofera o intrare catre grupul sanitar si o sustinere pentru banca perimetrala.

10. Ai primit de curand un premiu in cadrul Romanian Design Week, la categoria Design de Produs, pentru paravanul din rogojina Weave Screen. Cum a fost experienta de a lucra cu mestesugari din Delta Dunarii la acest proiect?

Pentru mine s-a desfasurat destul de rapid, fata de restul proiectelor din DeltaCraft care au fost mult mai hands-on. Panourile de rogojina au fost cusute intr-un singur strat (fiind firul gros), dimensionate pe modul de tesere si apoi puse in obiect la Bucuresti cu ajutorul baietilor de la Atelier Vast.

11. Ce material e nelipsit in proiectele tale? Cum ai defini sustenabilitatea in cateva cuvinte?

In ultimii ani, lemnul natur, lacuit, periat, in diferite esente si folosit in diferite moduri de exprimare. Cred ca sustenabilitatea e un mod de lucru si este aplicata diferit in functie de scara proiectului: de la a folosi mesteri si resurse locale, orientare si amplasare, utilizarea durabila a energiei pana la impactul 0 asupra mediului (certificari LEED, BREAM etc). In timp, sustenabilitatea cred ca se refera la atingerea unui anumit echilibru intre modalitatile de productie (automatizate sau artizanale) si  modul/cantitatea in care folosim resurse naturale vs. cat de mult se pot regenera.

12. In ce fel influenteaza revolutiile si evolutiile tehnologice proiectele tale?

Momentan consider ca prea putin, avand in vedere dimensiunea proiectelor. Se simte o anumita libertate, precizie, viteza in a putea executa diferite tipuri de ansambluri/subansambluri pentru proiecte. Pe viitor, si tehnologiile VR pot capata o importanta mai mare in tipul de reprezentare ale proiectelor (tururi virtuale, imagini 360°).

13. Care iti e cel mai drag proiect din cele realizate pana acum?

Fiecare proiect a venit cu o alta experienta, dar pana acum TwoMinutes Coffee Shop e complet diferit pentru mine; au fost doua proiecte de inceput pentru mine, dezvoltate cu prieteni vechi de acasa care mi-au acordat incredere pana la capat. Anul asta s-au facut 3 ani de la deschidere si cafeneaua si-a construit o comunitate in jurul ei care in final a intregit proiectul.

14. Crezi ca e usor sa creezi un design accesibil?

Deloc. Cred ca implica multa experienta, mult trial&error si nu in ultimul rand o cunoastere si o stapanire de sine in a livra un „mesaj”  functional-estetic bine echilibrat.

15. Unde te vezi indreptandu-te in viitor?

Spre o versiune mai structurata si mai aplicata a ideilor in procesului de proiectare.

 

Interviu realizat in cadrul seriei Design Stories. Made in RO